Zilele trecute m-a întrebat un prieten: Cum vă mai merge cu vânzările de produse de șah, acum că totul s-a mutat pe online?
Muncim, ne uităm la filme, ne întâlnim, ne jucăm online. Online-ul a substituit aproape toate activitățile care presupuneau interacțiune fizică. Este același lucru? Desigur, nu! Dar este un surogat care ne ajută să ne adaptăm la noua – temporara sau nu – normalitate.
O imagine kafkiană își face loc în mintea mea, mă văd subțiindu-mă, bizar lichefiată, un fir de om care se scurge și se dizolvă în cablul indiferent de Internet. Aproape că nu mai exist, încă un pic și sunt una cu restul.
Mă salvează ceva… Aproape că nici nu îmi dau seama ce… doar aud pe fundal melodia lui Chris Rea, complet neasortata cu sezonul estival..
Când totul s-a mutat în online, regele, regina și toți nobilii de la curte – nebuni sau întregi la minte, își găsesc un rost mai bun acasă…
